Apa vieții nu trebuie să curgă-n baie
ci să țâșnească din măruntaie
când, după foc, dai de apă vie
săpând o noapte cu unealta dreaptă
ce nu se îndoaie !
E o genune care te arde
în vâlvătaie,
nu te stinge cu spume !
Unge întâi mâna
ce-ți bate-n portiță
cu uleiul blând
al unui sfeștnic sfetnic,
și cu lacrimi fierbinți
de mironosiță !
Furtunii bravului bard
Din paharul cu apă
Să-i dai cu nard,
Apă vie de fată !
Aoleu ! Piei ispită,
Mandorlă sfântă,
Zgău curat de fată iubită !
Frumoase versuri <3
RépondreSupprimerEști umană, pură, și curat maternă, iar în zgăul tău mic și dulce, care se zbate până-n zori de zi, văd Lumina dintâi prin orice beznă a zilei !
SupprimerDin tine, iubita unică a vieții mele, curg stelele lacrimilor mele albe, și apa caldă, cea dintâi în care sufletu-mi se scaldă...
Cei ce-și iubesc sufletul, și-l caută, cresc, sorb, și-l schimbă, în adâncul împreunării lor, aceia se construiesc unul pe altul futăcioși !
Sărut mâna și multum est frumos !