H r i s t o s a Î n v i a t !!! Părintelui Nostru Justin, Sănătate!

H r i s t o s a Î n v i a t !!!
Cu dreptate!

De la măicuțele noastre Hristofora și Justina, iubi, părintelui Justin, sănătate!
Părintele de la Petru Vodă

Părintele nostru Justin (cel Drept) este ultimul duhovnic al Neamului din generația Grigore Gafencu, Mircea Vulcănescu, Arsenie Papacioc, Ioanichie Bălan, Bartolomeu Valeriu Anania, Paisie Olaru de la Sihăstria, Ilie Cleopa).

Din slava și mila Domnului și grija Lui înalt boierească părintele Justin e mai bine, operat cum a fost, cu bine și fără dureri la cei peste 94 de ani.

Kogaionul Dorului de Țară, Dreptății, Ortodoxiei și Românismului este bine sub Toți Sfinții, de veghe în Straja Țării de la Panaghia și Toaca, spre toate hotarele Românilor, de la Nistru pân'la Tisa !



(Muguraș drag, e Aïphouncinqué depuis chez moi :-)

Supinam manumAd coelum tendere

Mauvais latin, excellente idée!







Mâna întinsă acuma în ploaia de mai
A suplicantului, udată ca de lacrimi
Cu mulțumire și neabătută nădejde
Cere și cununa, încununată cu mâna
Și sub ploaia nopții de mai veghează
Să nu-i țâșnească stropi din inimă vitează !

Poate, iubita mea,
Iar să-ți mai placă...
Încă, și mereu,
După gustul tău fin de fată..


Și-acum,
În toiul plin al ploii calde din mai


Să ne punem pe cai Șeaua cea lată...

Pe Negruț jucându-l
Cu pasiune din frâu
Dar și ținându-l
În dulcele pas de trap

La vreme, în toiul
Dimineților noastre măiestre
Sărind peste zidul
Ce parc-a uitat de ferestre,

Sub boarea cea tare, de zor

Cu acest tainic zbor în buiestru...
Galopând mereu împreună,
Și înălțuindu-ne încetișor,
Ce călărire tainică începem
A mea tandră iubită, din zori...
Vrând trupușorul tot să ți-l sorb
În ploaie fierbinte, cu sufletul plin

Adâpându-ne zi de zi mugurii cruzi

În isvorul tău atât de senin
Iubito, ce bine și limpede
Știi tu de-acum să ne uzi !
Al tău lujer de crin !
Sunt eu de-acum la lung drum
Și dintr-un foc, de la rădăcini
Apa ta fierbinte și vie din tină adun...

Până-n adânc vreau să ne țină
Ca la urmă iar să ți-o sorb...
Cu setea nepotolită de lina lumină
A unui veșnic, prea simțitor orb

Iar pofta de viață, cu tine-n genune
Jarul meu tainic și atât de bine vestit
E tainica hrană ce se pregătește anume
Fierbinte-n inima armăsarului tău cel iubit
Prin tine iară, foc bun, și atât de bine călind
De tine îndrăgostit, îndrăgitu-ți întregind...

(Muguraș drag, e Aïphouncinqué depuis chez moi :-)

Mâna întinsă acuma în ploaia de mai
A suplicantului, udată ca de lacrimi
Cu mulțumire și neabătută nădejde
Cere și cununa, încununată cu mâna
Și sub ploaia nopții de mai veghează
Să nu-ți țâșnească stropi din inimă vitează !
Să nu-ți țâșnească stropi din inimă vitează

Motorașul de imagini DOI

Rerum tanta novitasin solemni vereiubes gaudere !

Tuum retinere


Îndrăznind, în epitalam
Scris ție cu drag și pasiune
De iubitul tău îndrăzneț dar și
Un pic golan, ba chiar năzdrăvan...

De-abia plecaseşi...



Eu te-am rugat să pleci...
Te urmăream de-a lungul...
_

Molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
_

Ţi-as fi făcut un semn,
_

după plecare,
Dar ce-i un semn
din umbră-n depărtare?
_

Voiam să pleci,
voiam şi să rămâi.
_

Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat?
De ce-ai mai fi rămas?

_

_

Adio, à Dieu, dar...
Femeia mea prea dulce,
Cu ploile-n mai e tare bine!
Adio, à Dieu, rămâi cu Domnul !
À Dieu, à Dieu, dar eu rămân cu tine...
_

Mă mai ții minte, iubita mea pentru vecie? Ce dulce-mi mai spuneai prin astă poezie ! Ce bună dragoste avem, mereu să ne învie !

.•. ¥





















Dulcea mea iubită...
Asta este : te doresc din plin
Și de numa numa îți și spun, senin

Deci cu toate riscurile...
Primescu-ți cununa !

Și-ți trimit poezia,




Să-mi vii, iarăși, drag muguraș
Să ne facem cu mine în tine
Cu dragul și ploaia de mai
Cuibul adânc al verii sălaș...


Cu tot dragul ce-l știi și cu poeziile mii
Ce-ți dau întâlniri, iubito, în mai
Gătită-n maci, cu bujorii în grai
Iar să-mi vii...


Îți spun ce e, mi-încolțește și graiul
Mi-e prea umed și gândul, și versul, ca glasul
Prea bine mă cauți, la răsărit, prin câmpii, cum mai știi...
În lumina găinușelor dimineții când vii


Înflorind din adâncuri iar, luminos...
Și-n luna fertilă de mai iară, Florarul meu
În tine ramul și rădăcinile mele își fac
Sălașul cel falnic și un pic prea greu...


Nopțile prin grâul ce-nchipuie coarde
Sunt proaspătul și dulcele nostru chin
Visul nopții de vara e reavăn, prea plin,
Iar brazda umed deschisă ne cheamă și arde


Ospățul flămânzilor verii e gata acasă
S-a așezat bine, limpede și curat o masă
Ruga din inimi la masa tăcerii e multă
Măiastra răsăritului frumos pe la aurori cântă


Strângând leneș din gene prea bine, ca o fată
Te dă iar, darul dintâi, darul fiind tu, ca o geană
Micul tău prânz e tot mai dulce și tainic, și iată
Rodul frugal al rugăi cu zânatica mea Cosânzeană


Făt frumos soarbe acuma din dulcea ei teamă
Darul nopții de mai, în fine, iară, e-n zeamă
Plugarul tău de tină, bucuria adâncă de clisă
De făt născătoare, abia de te mai ține deschisă


Pristolnicul lui dulce te-apasă dulce în clisă
Cu stelele-n jug, cu tine în brațe,
Prin brazda-ți aleargă, deschisă
Noaptea întreagă, fără vreo grabă...


Spre zori te-nfiori,
Și-ntr-o geană nouă de sori
Dintr-o taină prea lung parcă tăcută
Respiri tot mai rar, apoi gemi, și parcă mori


Răsăritul luminii socoate că-i timpul
Mai spre sfârșit, cusut printre pleoape
Zbătându-se-n lacrimi curate de zori
Încolăcindu-mi-te, mă trec noi fiori


Uite că-i bogăția rodului greu făcută
Măiastra-i și ea cuibărită pe aproape...
Se ridică boarea nopții tăcute din ape


Pământul sub tine scoate dulci aburi
Țâșneșc isvorașe de lapte și miere
Clisă dospită, cu drag făurită
Din îmbrățișări de iubită


Știmele bălții foșnesc cât ies tainic din ape
Când vin tremurând, și într-un gând, toate
Și ele, ca tine, din plin vor să se-adape


Adevărat îți spun, cu adevărat mireasă
Visind iar din adânc în Zgăul tău plin
Nu știu, doamna mea, din nou să-mi mai țin
Armăsarul, asinii, plugul și boii din casă


În tine îmi trebuie chiar acuma să vin
Și tandru, și mult, și cu dulce de-acuma lujer de-alin
Mai tare ca bulbul cel bine bătut, plin, al florii de crin
Prin căldura ta vie seva îmi curge adânc bucuria în tine


Când mă ții strâns coroană
Și iar mă strângi cu suspin
Să-ți fiu dinlăuntru-ndestul
Prin mândrele tale adâncuri
Cu mult dreptele rădăcini


Să-mi ies din mine în zborul cu tine !!!
Să-ți fie iar din adânc bine, bine !!!

S'il vous plaît, pardonnez le modérateur ! Il a la moderation intense, mais pas vraiment d'intensité dans sa modération. Restez polis, patientez, et vous pouvez tout dire ici chez nous ! Soyez les bienvenus ! Allez-y ! Vos commentaires bienvenus seront tous lus et publiées ! Restez spartiates, mais polis, et vous pouvez tout dire :-)
! ||| „ de ”, “ de ” ţă ş âî ş ţ 
Copyright © 2013 Dan Waniek

<•.•>
<¥>

Cred într-Unul Dumnezeu !

Cred într-Unul Dumnezeu !

Semnificații vechi din gândurile mele
după ploaia din Ziua Victoriei...


01. De ce la noi popa predică doar în Biserică și vizitatorii se țin după Fericiri și după Ectenia cea Mare doar la ușile din Pridvor?

02. Catolicii voștri sunt tari, sunt chiar mai tari decât catolicismul, dar fraților disperați în rătăciri, ortodoxia noastră este cu mult mai bună ca noi, ortodocșii !

03. Nu noi am fugit de voi ! De voi nu ne vreți noi vă vrem ! Ia să vedem :

04. Ortodoxia e armonia, e Tradiția, și-i dreapta slavă. Așa ne e Legea noastră Strămoșească ! De ce să mai slăvești episcopi din basme copilărești și idoli cruciați, jurați în ordine cavalerești? Nil admirari !

05. Sfânt este doar Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, NIKA, Biruitorul !!! Ce-mi trebuie mie Opus Dei, și de ce s-ascult pe Iezuiții ? De ce ostentație și chiar adorare idolatră cu microscopie și Doamne iartă-mă, smintire legată de Sfăntul Tău Giulgiu ?

06. Ortodoxia este firescul, prezența continuă, și isihia. Doar la Paștile ortodox se aprinde Sfânta Lumină ! Keramion, Mandylion și Sudarion, Sfinte Icoane și un Botez ! Cum să iau eu Sfântul Trup în ostie uscată ?

07. Cică episcopul de Roma înlocuiește pe Hristos, în biserica universală a Romei, în cetatea eternă, și pe statul orașului colină Vatican. Păi aiasta, Doamne, acum să mă ierți, nu se poate !

08. Ce-i tripla asta coroană și ce mai este potcapul acela în gură de pește altceva decăt uzurpare care smintește ? Și Pristolul de la Roma, ce-are stâlpul ăla în ogradă ?

09. Protia (protos)-ia papei este operă umană, nu divină ! La fel, unirea bisericilor, Infailibilitatea papei, imaculata concepție a înseși Mariei, Prea Curata, și Pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu, sunt concepte umane, care nu există la Părinți sau în Sfânta Tradiție !

10. Duhul nu poate purcede de la Fiul (Filioque în Credo-ul catolic) dacă Fiul șade de-a dreapta Tatălui de la începutul lumii, pe care El a făcut-o. Doar agheasma noastră păstrează nemișcarea browniană, doar ea botează, și doar ea curăță, se știe, doar la noi e cu adevărat cununie, și dreaptă duhovnicie.

11. Iertare, dar cum poți comunia, bine a ierta și a sfinți, a binecuvânta, și mau ales a împărtăși taina nunții celei vii, fără a sminti, și fără a se sminti, când nici de femeia ta, jumătatea ta soră și preoteasă cunună, tu chiar nimica nu știi ?

12. Noi, uite, vorbim cu voi, dar nu vă vrem cum vă vor pe voi alți slugoi. Apoi la noi mărturisirea ca și caterisirea se fac cu tăierea capului mărturisitorului, iar nu a convertitului.

13. Oare nu era de față la Țarigrad și nunțiul papal când s-a tăiat capul bogatului, bravului și mult dreptcredinciosului Domn Ungrovlah Mărturisitor IO Brâncoveanu Vodă Constantin Basarab ?

14. Cine aplauda diplomat pe sultan după ce dreptul Constantin Brâncovean și-a văzut tăiați pe coconii lui domni, și a mărturisit și destoinicul și fidelul, binecuvântatul drept credincios dumnealui vornicul Ianache ?

15. Și cred fraților, că doar la noi mai sunt încă mai mult martori decât cresc și cred la voi jurați diplomați, prea învățați și mari avocați.

16. Fiindcă veni vorba : Oare apostolul Pavel minte când scrie epistola către evrei amintindu-le de strămoși, ca un învățat și cărturar ce era în Tarsul Ciliciei ?

17. Pavel cetățeanul roman le cere alor săi de-a dreptul să țină rânduiala lui Melkițedek, regele preot din Salem !

18. Strămoșii evreilor veniți în Canaan cu caprele și fiicele lui Lamed, Arammi obed Abi, aduceau deja, le amintește apostolul, jertfa de Alcyon lui El Shaddai.

19. Și cine o fi oare, dară, Eli Chaddai, Domnul Chad-ailor, khattilor și huritului Prea Înalt ? Și n-o fi Cel de dinainte de evrei, venerat la altare înalte, în Cetatea cea Neagră, a fiilor soarelui, protoionoenii filistini din Hierosolymul hitit ?

20. Rabinii cei rabiați din secta iudaică Chabadim Liubavicier din Vilnous care și azi blesteamă pe Mântuitor (ca și pe Sioniști, de altfel), cei care scriu și spun măscări despre Sfânta Fecioară, oare cine sunt și pentru cine cântă ei în Orchestra maiștrilor populari ai discursului umanistoido-mondialist ?

21. Nu-s ei aceia care vor pe un "X"-mas înjositor în loc de Mântuitor lângă Sefora lor pe pajiști de Crăciun american ?Așa, și în școli "corecte", ca mai estan ? Nu pun ei la televizor Moșii cei Roșii CocaColați, iute arătați ca rebotezați ? Nu-s ei bunii "Santa" bolnăvicioși cu obrajii roși, în sănii cu scut furnizați de Fed prin Roth Shield Trust, trași de reni ia uite-i, tocmai spre ciorapii din horn ?

22. Nu-s ei promotorii păgâni ai lui Gerilă, sive died Maroz cu sacul plin de jucării, în școli corecte de nărozi și-n zi de Crăciun, doar doar nu-i mai privim ca Irozi ?

23. Și nu-s ei cei ce fac din Lege scrum, vrând peste tot pe drum de seară cu baciul Bush sau umblând cu oile pe la Ruși șapte reguli "noachide" pentru noi, cei cu capra, bre, și un soi de alt decalog cam olog pentru oi?

24. Și oare nu țipă atâta find ei nu Abarizi, ci Chabazi, Chatt-baresii? Kahane nu-i kaghan ? Cohen nu e Khan ? Turcul negru și Spân e țigan ori e Zhid jidan (Judean) ?

25. Or fi ei bulgarii cei cu ceafa groasă ca bulgarul șef Ormutagian Zhidov, ori ca Ivirianul Zhid (Djug)așvili Stalin ? O, geniule al limbii celei vii, cât ne poți de bine feri încă de nebunii !

26. Ce alți smintiți ar fi putut uita ca Avraam cu Isaac de întâiul cocon gata de a fi jertfit pe altarul lui Baal din înălțimile de la Sion, doar ca să se plătească zeciuiala lui Melkițedek ? Iar dacă Avraam a cumpărat loc de îngropat în Salem, de la More, o fi pentru că țarina stejarului canaanean o fi fost a lui ?

27. David era și el imigrant, Gastarbeiter cu viză de lucru, ucenic prăștier în solda Palestinienilor lui Goliath iar nu a strămoșilor evreilor până să ajungă rege în Salem. Până la timpul lui David mai erau căpetenii evrei, sau mai degrabă hitiți în străvechiul trib al strălucitorului Dan Galileanul, Negrul, protonianul, Dan-aunul, limpede melaS-ul Salem...

28. Și e evreu oare Urie Hetitul, bărbatul mamei lui Solomon, ucis mișelește de fiul evreicii, Bnaia bin Yehoiada, la solda și din ordinul psalmistului orbit de îndrăgostit ce se făcea până ce-o avea la pat și pe ea ?!

29. Mai erau oare o masă etnic critică de iudei în Iudeea după ce Salmanassar i-a dus robi la Ninive, obligându-i să-și beie udul ?

30. Mai era oare vre-un picior de cocon de iudeu în cetatea Sionului cu Templul dărmat când Neb-u-Khat-nețar Khat-titul îi duce în robie ce le devine eternă, la apa Vavilonului, unde rătăciră, rătăcitori, unde șezură și plânsură ca să-și aducă aminte, ca-ntr-un blestem, de Sion ?

31. Pe numărate, și ultimul scapă turma, oare câți macabei au mai reclădit Templul, și oare mai erau ei, sub irozi, tot iudei ? Ce limbă înțelegea, ce carte scria, ce vorbea și predica lor profetul Daniel în groapa cu lei ?
32. Apoi în ce grai mai și tâlcuia el vise împăratului dacă nu în limba lui Mani Tekel Fares, Ufarsin ? Cum vorbea Galileanul Tabithei, și cum striga El Tatălui pe Sfânta Cruce, dacă nu vorbind drept lui "Eli, Eli, Lamma Seb Ak Thani" ?

33. Saltă acum și te bucură, Sioane ! Și acuma hai și Roma nova : Unde este vicarul lui Hristos dacă nu în Noul Babilon ? Ce haine de mag și ce potcap de Gură de Pește poartă ? Cui închină Sfânta Cruce ținută ca din întâmplare pe dos, ca estan, la Roșul (KHAT "Vatica") Vatican ?

34. În khattica vedantizantă a elitelor ariene din As-Suryā, de iudei și de aramei înrobitoare la Mari, în regatul vedic elamito-hitit și hurrit Mittani, KHAT pingala înseamnă roșu.

35. Ne-am mai lămurit fraților îndoctrinați universalizați și consensualizați ?

36. Scutul roșu, Roth Schild, nu e încă Magen David, dubla "trilaterală" ancestrală, din care nu se află nici urmă în Orient, ci doar în semnele Europei Vechi din Anatolia până-n Dervent...

37. Dar oare de ce vor "ei" să ne șteargă rostul, dovezile străvechi semnele Rostirii Cuvântului, Sensul Lui? și să ne piardă urma cu turma, mereu întorcându-ne de la nume la număr ? Ce urmăresc peste tot și tot timpul păpușarii iluminiști, comisarii poporului, etichetele Neamurilor ?

38. Or fi ei nevinovați cu codurile lor bară tatuate ca semnul fiarei în frunte, cu checksum de credit și alte Numere Mărunte, Magiștrii Discursului Magic din Teatrul Consensual și Populisto-Cărturăresc, ca la Cărtărescu ?

39. Doar scutul "lor" roșu, steaua cea roșie a lui Seth, e pentagrama lui Horus cel chior. E vorba de cinciul magic, de Pentagon, de cinci cărți, contra Neamurilor lui Apion, e vorba de panciatantra, de Pentateuhul tăiat din scurt de Talmud, de cele ale alchimiei lunare, doctrinelor tantrice de mână stângă, anticreștin, taoism ca tehnică de viață lungă, în totul o magie erotică, spus peșin. Asta i-a mumificat pe blestemații cei încornorați ce mai pot fi văzuți la Vatoped !

40. Aici vorbim de chintesențe, mâini magice, de mereu rădăcini de cinci "elemente", de esențe de creșteri fibonaccice, dar malefice, fractalizante, nemodalizante, cancerizante.

41. Vorbim deci de o pentagramă alchemică babiloniană, stelară, Sheitană și Tothică, e scutul fierbinte de foc, e jertfa arderii de tot a victimelor lui Bel Baal-Mardok, ucigașul asiatic, vânătorul și mâncătorul nesătul de copii, prunci nenăscuți și primi născuți...

42. Vatica, și pingala, înlocuitori și etichetatori, obelisc ascuțit și aurit în plisc. Mai e deci acolo Hristos, în ciuda aglomerației, operației și nației credincioșilor, adesea atât de fierbinți, a Italioților ? Păi cine e vicarul ? Înlocuitorul.

43. Noi nu i-am fi zis altfel decât Locum Tenens, locțiitorul, dacă tot e locul vacant, ca și răclița Sfântului Petru de sub Capiștea spoielii de sticlă de pe deasupra...

44. Cu "înlocuitori" nu-i de mirare că ajungem peste tot știutori, politicieni, nemărturisitori, ecumeniști, farisei, sperjuri, homosexuali, homofili, pedofili, narcisiști, șantajați, dar normatori, infailibili, necercetători, și neascultători.

45. Varlaam Calabrezul râdea de frăția lui săracă întru grecie, bizantinul Grigore Palamitul. Îi spunea că are capul la fel de gol ca și burta și punga de cerșetor, în drum cum mergeau ei spre Ferrara și tot așa blasfema. Sfântul Palama de ce altfel i-o fi pus anatema ?

46. Părintele nostru popa Efrem de la Vatoped care caută, dăruiește și binecuvintează cu harul său pe toți cei pe care-i întâlnește, a vizitat Italia.

47. Ne-a și spus-o apoi, între pavecerniță și utrenia din micul său paraclis însorit... Ne-a spus deci, cu toată răspunderea, zâmbind, că a tot căutat, dar cu tot efortul harul acolo nu l-a mai aflat. După aceea, de Crăciun, a și fost arestat.

48. Harul Domnului, frați îndurerați, bieți rătăciți și mai slab luminați de Săptămâna aceasta, fie cu noi cu toți !

Geniul limbii...

Cântă palicarii,
Și ce frumos!
Ti kalòs, ti kalòs !
E frumos ce-i frumos,
Da-i și tare ticălos !


Ca și Papadopulos...
Fraților soldați,
Nu ne împușcați !
Că vă suntem frați
Vlahi îndurerați !


Poți să te mai pui cu ei ?
Patrihoții, heheheei,
Ia'n ascultă-i :
Pui de lei...,


Patrihoții grecotei
Tot cântară-n fapt de seară
Dar uitară, cât erau stăpâni în țară,
Să ne zică și p-a mică :


Să ne zică, din kithară, să ne strige
Acușică și pe-dreaptă,
Chiar de-i mică:

Grecotei la nas subțiri,
Ca Onassis în simțiri,
Adhocraticii din firi...
Apărarea cu Tosiță,
Și cultura cu Mercura,
Athini-o făcurăți praf...
De-a rămas clădit (de-un vlah).
Doar Panathinaikos,
Stadionul ti kalos,
care-i doar la pungă gros.
Ca și Papadopulos...


Și-s acum puiuți de lei,
Să tot stai s-asculți la ei !
Că-s cu gurile de zmei,
Se-ajunseră ticăloși, firoscoși,
Și numai la pungă groși.
Zorba joacă, vorba vine,
E virtute în mulțime...
Să strigăm "dimokrathia"
Și să practicăm hoția !


Ti kalòs !