Ploaie de septembrie... Însămânțare !!!

Ești umană, pură, și curat maternă, iar în zgăul tău mic și dulce, care se zbate până-n zori de zi, văd Lumina dintâi prin orice beznă a zilei !
Din tine, iubita unică a vieții mele, curg stelele lacrimilor mele albe, și apa caldă, cea dintâi în care sufletu-mi se scaldă...
Cei ce-și iubesc sufletul, și-l caută, cresc, sorb, și-l schimbă, în adâncul împreunării lor, aceia se construiesc unul pe altul futăcioși !
Sărut mâna și multum est frumos !

Coajă de ou, pâine muiată, eu...

Vorbesc cu mine, ca să fiu sigur că pricep...

Dau formă conținutului :

Mila, jertfei,
Oala, golului,
Vasul, vidului,
Mintea, inimii,
Muzica, tăcerii,
Dragostea, deznădejdii,
Conversația, solilocviilor,
Începutul, sfârșitului,
Chipul, asemănării !!!

Ploaie-n Septembrie, miei grași printre bobocei

Apa vieții nu trebuie să curgă-n baie
ci să țâșnească din măruntaie
când, după foc, dai de apă vie
săpând o noapte cu unealta dreaptă
ce nu se îndoaie !

E o genune care te arde
în vâlvătaie,
nu te stinge cu spume !

Unge întâi mâna
ce-ți bate-n portiță
cu uleiul blând
al unui sfeștnic sfetnic,
și cu lacrimi fierbinți
de mironosiță !


Furtunii bravului bard
Din paharul cu apă
Să-i dai cu nard,
Apă vie de fată !

Aoleu ! Piei ispită,
Mandorlă sfântă,
Zgău curat de fată iubită !