Poate, iubita mea,
Iar să-ți mai placă...
Încă, și mereu,
După gustul tău fin de fată..


Și-acum,
În toiul plin al ploii calde din mai


Să ne punem pe cai Șeaua cea lată...

Pe Negruț jucându-l
Cu pasiune din frâu
Dar și ținându-l
În dulcele pas de trap

La vreme, în toiul
Dimineților noastre măiestre
Sărind peste zidul
Ce parc-a uitat de ferestre,

Sub boarea cea tare, de zor

Cu acest tainic zbor în buiestru...
Galopând mereu împreună,
Și înălțuindu-ne încetișor,
Ce călărire tainică începem
A mea tandră iubită, din zori...
Vrând trupușorul tot să ți-l sorb
În ploaie fierbinte, cu sufletul plin

Adâpându-ne zi de zi mugurii cruzi

În isvorul tău atât de senin
Iubito, ce bine și limpede
Știi tu de-acum să ne uzi !
Al tău lujer de crin !
Sunt eu de-acum la lung drum
Și dintr-un foc, de la rădăcini
Apa ta fierbinte și vie din tină adun...

Până-n adânc vreau să ne țină
Ca la urmă iar să ți-o sorb...
Cu setea nepotolită de lina lumină
A unui veșnic, prea simțitor orb

Iar pofta de viață, cu tine-n genune
Jarul meu tainic și atât de bine vestit
E tainica hrană ce se pregătește anume
Fierbinte-n inima armăsarului tău cel iubit
Prin tine iară, foc bun, și atât de bine călind
De tine îndrăgostit, îndrăgitu-ți întregind...

(Muguraș drag, e Aïphouncinqué depuis chez moi :-)